Doamna profesoară Doina Eugenia Taraș

Cu adâncă tristețe, colectivul de profesori ai colegiului aduc un pios omagiu, prilejuit de trecerea în neființă pe 1 decembrie 2020, doamnei profesoare Doina Eugenia Taraș. Absolventă a liceului nostru, a fost un om și profesor deosebit din vechea gardă de profesori ai liceului, care si-a iubit meseria și școala și de care multe generații de elevi își aduc aminte cu respect și gratitudine. Îi vom păstra mereu un loc în gândurile și sufletul nostru.
Dumnezeu să o odihnească în pace!

Profesoară de excepție, umanistă convinsă, Doina Taraș a fost nu doar o colegă ci și o prietenă desăvârșită. Înzestrată cu un evident dar al relaționării si comunicării cu oamenii, dovedind multă empatie, a reușit să-și apropie generații întregi de elevi cărora le-a transmis nu doar solide cunoștințe de limbă, literatură si cultură franceză, ci și clare valori morale. Mereu interesată de cei din jur, dar mai ales de colegii si elevii ei, ea și-a dăruit cu generozitate timpul si energia școlii si mai ales catedrei de franceză, în cadrul căreia a luptat pentru înființarea primelor clase bilingve, pentru ca mai apoi să introducă la clasele de filologie un curs de spaniolă, limbă pentru care în anii nouăzeci nu existau nici chiar manuale. Tot ea a fost cea care, în primii ani de după revoluție, a dus în schimburi de experiență în Franța, și apoi și în Irlanda de Nord, grupuri de elevi din școala noastră. A avut o mare deschidere către alte culturi, mai ales cea franceză și a îndrumat ani la rând elevii claselor bilingve de franceză la realizarea atestatelor lingvistice bazate pe teme contemporane și folosind informații actuale, obținute cu greu în anii de dinaintea dezvoltării internetului. Doina și-a păstrat interesul pentru școală și după pensionarea din 2006 și la fiecare din întâlnirile noastre voia să știe ce s-a mai petrecut în liceu, întotdeauna mândră de realizările generațiilor mai tinere. Deși îmi vine tare greu să accept gândul că nu mai este printre noi, îi voi păstra o caldă și luminoasă amintire omului și pedagogului minunat care a fost Doina Taraș.
prof. Rodica Rogoz

Doina Taraș a fost eleva liceului Meșotă, pe atunci nr. 3 și o chema Schneider. În 1968 a revenit in liceu ca profesoară de franceză, fiind colegă cu alți doi profesori foarte buni de franceză: Dna Banciu Emma și dl Facco Geovanni, pe care îi respecta enorm. A fost o profesoară foarte bună, devotată meseriei și a făcut mult pentru copii, dovadă ca mulți elevi se gândesc la ea cu drag și îi mulțumesc și acum pentru ceea ce au primit de la ea. Asta am văzut la întâlnirile cu absolvenții, întâlniri la care participa cu mult drag, deși in ultimii ani locuia în Belgia aproape tot timpul. Avea un dar special să comunice cu elevii și să rămână aproape de ei și după absolvire. Șefă de catedra mulți ani, ținea la fiecare coleg din catedră, fiind preocupată de viața noastră, de problemele noastre, ajutând pe fiecare cât a putut. Nu am cuvinte să spun cât de mult ne va lipsi.
prof. Anamaria Micu

Vestea a venit ca un trăsnet pentru mine... Așa cum am simțit pierderea doamnei profesoare Vasiliu sau a domnului profesor Bodea... Am iubit-o foarte mult, un dascăl devotat și cu vocație, căruia îi sunt etern recunoscătoare pentru formarea mea ca francofilă. Multe emoții frumoase adunate în decursul celor 4 ani de liceu. Mă bucur ca anul trecut ne-am revăzut la aniversarea a 150 de ani a liceului... încă o emoție frumoasă în albumul de amintiri cu doamna profesoară Doina Taraș.
Dumnezeu sa-i odihnească în pace sufletul.
Sincere condoleanțe familiei!
Mirela Petcu

Mulțumesc doamna Taraș pentru cei 3 ani de limba si cultura franceză în mini-clasa B! Dumnezeu sa va aibă în pază.
Il est terrible le petit bruit de l`oeuf dur casse sur le comptoir d`etain...
Cecilia Schubert

Condoleanțe familiei. Dumnezeu să vă odihnească! Nu aș fi putut visa la o doamnă dirigintă mai bună, mai blândă si mai caldă. Drum lin in Împărăția Cerului.
Vlad Morar

Mi-e greu să accept vestea ... E profesoară căreia îi datorez cariera mea, pe care încerc, biet epigon, să o imit de 40 de ani, căreia niciodată nu i-am mulțumit destul, pe care nu o s-o uit niciodată. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihnească!
Mihai-Atanasie Petrescu