Gheorghe Vranceanu

(1914-1991)

 

 

Gheorghe Vranceanu, fost elev al liceului Dr. Ioan Mesota din Brasov intre anii 1927-1934, era nascut in comuna Pestera judetul Constanta, fiind singurul dobrogean din promotie. Majoritatea elevilor erau brasoveni, asa ca il poreclisera in gluma Turcul. Avea si trei colegi sasi, Emil Binder, Singer si Otto Somberger. Cu ultimul, stabilit in Austria, a pastrat legatura, prin corespondenta, pana in anii 70-80. Era de asemenea coleg si bun prieten cu Grigore Cojan, viitorul scriitor brasovean si general in rezerva, initiatorul si sufletul intalnirilor colegiale de mai tarziu.

Gheorghe Vranceanu a intrat ca bursier si a locuit la internatul liceului, mergand numai rar acasa, in cele trei vacante de vara, Craciun si Pasti. Pe vremea aceea, liceul era numai de baieti, asa incat pe fete le vedeau numai duminica la biserica, sau la biblioteca oraseneasca. Profesorii de asemenea erau exclusiv barbati, foarte severi si seriosi. De exemplu, erau colegi de clasa cu fiul profesorului de latina, Odor, care nu numai ca nu isi favoriza baiatul, pe Vasile, dar dimpotriva, era mai sever cu acesta decat cu ceilalti. Profesorii erau zgarciti in a da note mari, de obicei 8 era nota cea mai mare iar 9 sau 10 se acordau numai in mod exceptional. Ca limbi straine se studiau atunci germana si franceza, precum si limbile clasice, latina si greaca veche. Sportul (in special atletism, gimnastica, mai putin jocuri in echipa) era foarte pretuit, si Vranceanu a avut rezultate exceptionale, castigand un concurs intre licee. Din ce a povestit mai tarziu, perioada liceului a fost poate cea mai fericita din viata sa.

Dupa bacalaureatul sustinut la Brasov in 1934, la liceul Mesota, urmeaza Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti (1934-1939, licenta in 1941). A fost pe front, ca ofiter de artilerie (rezervist) din iunie 1941 pana in decembrie 1944, fiind decorat in campania din Est cu Ordinul Coroana Romaniei cu spade si panglica de Virtute Militara si Frunze de Stejar-cavaler, Ordinul Steaua Romaniei cu spade si panglica de Virtute Militara si Frunze de Stejar-cavaler, iar in campania din Vest (Transilvania si Ungaria) cu Ordinul Coroana Romaniei cu spade si panglica de Virtute militara-ofiter. Fusese avansat sublocotenent in 1940, locotenent in 1944, iar in 1946-1947 este propus la avansare pentru gradul de capitan, cu rezolutie favorabila din partea superiorilor (merita a inainta) dar din cauza evolutiei situatiei politice, respectiv instaurarea regimului comunist, nu a mai fost avansat.

Este avocat in Baroul Constanta din 1945 pana in 1948, cand a avut loc marea epurare a avocatilor care nu erau comunisti.

Intre 1952-1963 este detinut politic, condamnat pentru uneltire contra ordinei sociale si este detinut la penitenciarul Aiud, precum si in lagare de munca la Canal si Periprava (in Delta). Dupa eliberare face cele mai umile munci, dar in cele din urma reuseste sa se angajeze ca jurisconsult, profesie in care va iesi la pensie in 1976.

Pe tabloul de absolvire, pe care Gheorghe Vranceanu l-a pastrat cu sfintenie intreaga viata, se poate citi: La revedere in 1944. Atunci urmau sa se implineasca 10 ani de la absolvire. Razboiul si evenimentele i-au impiedicat insa a se mai vedea timp de 45 de ani, pana in 1979.

Vranceanu participa cu placere la reuniunile colegiale care au loc la Brasov in 1979 (pentru aniversarea a 45 de ani de la absolvirea liceului), in 1984 (50 de ani) si, ultima, in 1989, la 55 de ani. Fotografiile facute cu acest prilej raman o frumoasa marturie pentru istoria liceului Dr. Ioan Mesota din Brasov, a unei promotii care poate constitui un exemplu pentru noile generatii de elevi, de azi si de maine.

 

 

 

Istoric prof. Daniel Focsa

(nepotul domnului Gheorghe Vranceanu )

 

 

Fig. 1 Promotia 1934 si dirigintele, profesor Ioan Todicescu

Fig. 2 Vechea cladire a liceului Ioan Mesota

Fig. 3 Gheorghe Vranceanu, poza pe tabloul de absolvire, 1934

Fig. 4 Cu colegii, pe Tampa, 19 octombrie 1930.

Fig. 5 Intalnirea de 45 de ani de la absolvire, restaurantul Cerbul Carpatin, Brasov, octombrie 1979. In centru, in picioare, Gheorghe Vranceanu si Grigore Cojan

Fig. 6 Intalnirea de 50 de ani de la absolvire, 1984. In stanga, Gheorghe Vranceanu

Fig. 7 In vechea clasa, la intalnirea de 50 de ani, 1984. In banca I, Grigore Cojan. In banca a doua, central, cu ochelari, Gheorghe Vranceanu

Fig. 8 Descriere scrisa pe spatele unei fotografii din 1979, de mana lui Gheorghe Vranceanu

 

(Fotografii si documente din arhiva personala Daniel Focsa)

 

Fig.1

 

Fig.2

 

Fig.3

 

Fig.4

 

Fig.5

 

Fig.6

 

Fig.7

 

Fig.8